Când spui agil, probabil primul lucru care-ți vine în minte e cineva elastic, incredibil de ager, care poate să evite orice obstacol, indiferent cât de mare sau mic e.
Dar când spui agil emoțional? Sau agilitate emoțională? Ce-ți imaginezi?
(Poți să te gândești puțin.)
Contrar cuvântului agil, agilitatea emoțională nu e despre evitarea problemelor. Ci despre a le naviga cu succes. Iar în articolul de azi, vorbim fix despre asta: cum să devii agil emoțional. Nu doar pentru locul de muncă. Ci și în viața ta de zi cu zi.
Ce înseamnă să fii agil emoțional?
Pe scurt, să fii curios, curajos și să îți oferi autocompasiune în momentul în care vine peste tine valul de emoții, indiferent că sunt pozitive sau negative. Cel puțin asta susține Susan David, cercetătoarea care s-a axat pe cunoașterea și înțelegerea emoțiilor.
În alte cuvinte, să fii agil emoțional înseamnă nu să eviți emoțiile negative sau că viața e mereu frumoasă și să-ți pui degetele în urechi în timp ce cânți lalalala nu te aud/văd, ci să nu reacționezi instinctiv la primul gând, la prima emoție. Ci să fii conștient de emoție.
(Să ridice mâna oricine care este mai terifiat de ideea de a-și înțelege propriile emoții și de ce apar decât de orice altceva. E ok, nu e cu rușine.)
De exemplu: dacă cineva din echipa ta nu e de acord cu soluția ta, sau un client îți dă un feedback neplăcut, s-ar putea ca prima ta reacție e să te enervezi, să vrei să te cerți și poate chiar să-ți concediezi echipa sau clientul. Asta înseamnă să NU fii agil emoțional.
În timp ce o persoană cu agilitate emoțională ar reacționa în felul următor: ar asculta până la capăt. Ar răspunde diplomatic. Ar accepta cu compasiune că emoția care apare are rolul ei, dar că nu e adevărul absolut. Pentru că vezi tu: doar pentru că ai agilitate emoțională nu înseamnă că brusc totul e roz și frumos. Ci poți să vezi imaginea de ansamblu și să reacționezi conform realității, nu a realității interioare.
Are sens? Atunci, înainte să continuăm, hai să vedem un lucru important:
De ce ai nevoie de agilitate emoțională?
Am zis ce e, dar înainte să vedem de ce ar merita să ai în vedere să depui eforturile necesare ca să devii, știi tu, mai agil emoțional.
Motivul #1: te ajută să devii rezilient.
Reziliența e momentul în care îți revii la starea inițială după ce ai trecut printr-o perioadă încărcată emoțional: faliment, concedieri, eșecuri. Agilitatea emoțională te ajută să respiri, să-ți iei o pauză și să alegi conștient cum să reacționezi, nu cum vrea durerea ta.
Motivul #2: previne burnout-ul emoțional.
Burnout-ul e cea mai mare problemă a secolului 21. Dar burnout-ul emoțional nu e despre muncă, e despre copleșirea pe care o simți mai ales când lucrezi într-un mediu stresant (iar ca antreprenor sigur ai unul de acest gen.)
Studiile arată că agilitatea emoțională ajută la reducerea epuizării în mediile stresante și nu pentru că oamenii își suprimă emoțiile, ci pentru că le înțeleg și reacționează conform valorilor lor, nu durerii.
Motivul #3: te ajută să devii autentic.
Îți permite să respiri și să spui: mă simt descurajat în loc să păstrezi zâmbetul și să zici da, da, toate bune, toate sunt minunate. Pentru că în viață nu e mereu bine și frumos, iar ascundere sentimentelor reale poate fi epuizantă.
Motivul #4: te ajută să crești și să te dezvolți
Durerile creșterii nu se referă doar la durerile pe care le-ai avut când erai adolescent și oasele tale au decis să…crească. Durerile creșterii sunt și despre creșterea emoțională, dezvățarea de obiceiurile care te sabotează etc. Iar agilitatea emoțională te ajută să faci asta.
Într-un studiu din 2021 s-a demonstrat că liderii agili erau mai buni la a lua decizii, să navigheze incertitudine și să ghideze echipele cu compasiune și claritate.
Acestea ar fi avantajele. Dar până să ajungem la cum să devii mai agil emoțional, mai avem de trecut printr-o explicație: de ce e atât de greu?
Răspunsul scurt: suntem dependenți de anumite reacții.
De ce primul răspuns la orice e negativitatea?
Pentru început, Dr. Paul Ekman, pionierul studiilor al emoțiilor, a identificat 7 emoții de bază: furie, frică, dezgust, fericire, tristețe, surpriză și dispreț. Iar dacă stai și te uiți, îți dai seama că 5 emoții sunt negative, 2 pozitive.
Care e răspunsul? Că fiecare emoție are rolul ei. Dar ca să-l înțelegi, ai ghicit, trebuie să fii agil emoțional. Dar de ce e atât de greu când emoțiile negative sunt…normale?
Pentru că folosim comportamentele cu care ne-am obișnuit ca să evităm sentimentele negative – nu vrem să le vizităm, nu vrem să le discutăm, nu vrem să le simțim, vrem să dispară. Iar asta, spune Dr. Susan David, înseamnă că suntem agățați de acest comportament – nu vrem să le simțim, așa că avem comportamente care să ne apere.
Iar acestea sunt:
- Învinuirea gândurilor pentru acțiunile sau inacțiunile noastre. Pe tipul: am crezut că sună prostește ce am vrut să zic, așa că n-am zis nimic. Să știi că gândurile tale nu sunt realitatea absolută.
- Minte de maimuță. Care înseamnă să oscilezi între a avea autocompasiune și a-ți imagina cele mai groaznice scenarii și a te învinui, toate în câteva minute.
(Știi tu, cum fac maimuțele care sar din copac în copac.)
- Idei vechi și învechite. Momentul în care răspunzi la situații în același mod de fiecare dată, fără să ai în vedere că sunt circumstanțe diferite.
- Dorința de a avea mereu dreptate. Chiar dacă persoana care îți înaintează o idee s-ar putea să aibă dreptate, dacă tu ești de cealaltă parte a baricadei, nu poți accepta asta.
Și pe lângă aceste mecanisme mai există o problemă: modul în care oamenii tind să își blocheze emoțiile.
Cele 2 tipuri de procesare a emoțiilor care te îndepărtează de agilitatea emoțională
#1 Oamenii care își țin emoțiile închise. De obicei după o ușă interioară cu lacăt și aruncă cheia.
Sunt acei oameni care sunt atât de concentrați să facă ce ar trebui să facă, încât și-au evitat emoțiile și sinele autentic ani de zile. Ceea ce, după cum e de așteptat, îi oprește să fie mai bine. Pentru că, cercetătorii spun: încercarea de a minimiza sau a ignora gândurile și emoțiile nu fac nimic altceva decât să le amplifice.
#2 Oamenii care își ruminează emoțiile.
Oamenii aceștia își conștientizează emoțiile poate un pic prea mult. Le au, dar nu pot renunța, iar de cele mai multe ori ajung să se învinovățească de ce se întâmplă și să se întrebe: de ce eu? De ce mie? Întrebările acestea sunt foarte importante, dar să le analizezi obsesiv nu te ajută cu absolut nimic.
Ambele mecanisme nu sunt nimic altceva decât soluții temporare la probleme de lungă durată.
Care sunt acțiunile pe care le faci când ești agil emoțional?
Am discutat pe larg despre ce este, la ce te ajută, ce te oprește, iar acum e momentul să discutăm despre cel mai important aspect, pe care probabil îl așteptai de când ai început articolul (sau ai sărit direct la el): care sunt pașii prin care se manifestă agilitatea emoțională?
Pasul #1: Recunoașterea tiparelor
Deși poate fi unul dintre cei mai grei pași, recunoașterea tiparelor e printre cei mai importanți. Pentru că spre deosebire de tiparele de pe haine, tiparele emoționale nu sunt așa de ușor de dibuit, mai ales când fumegi pe interior.
Dar aici sunt câteva întrebări care te pot ajuta să analizezi ulterior:
Care sunt conjuncturile care îți stârnesc emoțiile cele mai intense?
Care sunt emoțiile care se stârnesc – furie, tristețe?
Care sunt scenariile în care nu ai încredere în tine?
Ai o credință constantă despre ceva sau cineva?
Ești prea atent la vocile interioare care te epuizează?
(Maimuța de care ziceam.)
E o persoană care te agită?
Răspunde la întrebările astea nu doar o dată. Ci de fiecare dată.
Pasul #2: Numirea emoțiilor și gândurilor
Se zice că atunci când numești ceva îi iei din putere. În loc să lași emoțiile să te copleșească până simți că nu mai ai aer, dă-le un nume. Poți să le zici: gândul-care-încearcă-să-mă-autosaboteze. Sau tristețea-covârșitoare. Sau poți doar să zici: că hm, iar a venit gândul legat de.
Cu cât le numești mai clar, o să vezi care sunt tiparele și să poți să le analizezi obiectiv. Ideea e să le observi, să le numești și pe urmă să le lași să plece.
Pasul #3: Acceptarea gândurilor
Cel mai greu pas? Cel mai probabil. Pentru că de multe ori, să accepți gândurile (iar apoi să le lași să plece) e aproape imposibil când ai fost obișnuit să ții de ele sau să te gândești la ele până te epuizezi.
Dar acceptarea înseamnă să-ți spui: sunt furios. Sunt trist. Sunt dezamăgit. Mi-e frică. Să te validezi pe tine că simți asta. Iar apoi să te întrebi: ce s-a întâmplat?
De obicei cu cât ai mai multe emoții negative și cu cât sunt mai intense, cu atât cresc șansele ca ceva să îți fi încălcat valorile personale și merită să te uiți la asta.
Pasul #4: Acțiune conform valorilor personale
Când te separi de gândurile dificile și de emoții, poți să decizi la rece cum să reacționezi și să fie conform întrebării: cine vreau să fiu?
De asta e important înainte de toate să-ți cunoști valorile personale, ca să poți acționa într-un mod în care îți servește valorile personale.
Și totuși: cum devii agil emoțional?
Am vorbit despre metoda pe care o aplici după ce ești echilibrat cu tine. Dar cum poți deveni agil emoțional? Pentru că e CLAR că nu se întâmplă peste noapte.
E ok, în continuare își oferim 7 metode prin care să lucrezi la agilitatea ta emoțională:
Metoda #1: Adoptă un mindset de creștere.
Uită-te altfel la lucruri: în loc să mergi pe ideea că așa am făcut mereu = am reacționat, am acționat, am gândit, întreabă-te – de preferat în momentele în care ești liniștit: cum aș putea face mai bine?
Metoda #2: Cultivă-ți curiozitatea
Se zice că cea mai umană trăsătură, dincolo de nevoia de a trăncăni cât e ziua de lungă, e curiozitatea. Ca să fii mai aproape de agilitatea emoțională, cultiv-o. Fii curios de tine, de cum funcționează mintea, de ce poți face mai bine, de ce poți descoperi nou.
Metoda #3: Expune-te la noutăți
Mergând mână-n mână cu metoda #2, expunerea la nou te ajută să te dezvolți atât emoțional, neurologic cât și profesional. Caută contexte noi, colaborări noi, discută cu angajații tăi, ia rute noi spre casă, orice. Cu cât faci mai multe lucruri noi, cu atât îți conectezi noi sinapse.
Metoda #4: Fii proactiv.
În loc să te sperii de situațiile noi și să intri direct în metodele de așa-am-făcut-până-acum, pune frână și notează cel puțin două posibilități creative de abordare, inclusiv una ieșită din tipare.
Metoda #5: Schimbă-ți gândirea
În loc să te uiți la lucruri într-un mod negativ, permite-ți să schimbi percepția. De exemplu: în loc să spui am eșuat, poți să spui am învățat ce să fac data viitoare. În loc să spui acesta e un dezastru, poți să spui e o redirecționare.
Abordarea diferită nu înseamnă că aluneci în pozitivism toxic, ci mai degrabă te ajută să vezi lucrurile altfel, într-un mod în care NU renunți, ci…ești mai agil emoțional 😉
Metoda #6: Oferă-ți compasiune
Autocritica ajută, dar până la un punct. Când te critici constant, ce se întâmplă e că nu obții nimic, ci doar îți ciobești stima și încrederea până renunți. Autocompasiunea în schimb te ajută să te uiți la lucruri dintr-o perspectivă mult mai mare și să fii suficient de blând cu tine încât să mai încerci.
Metoda #7: Caută ajutor
Să renunți la toate tiparele care te-au adus până aici și care te-au ținut în viață nu e ușor. De asta e perfect în regulă și chiar recomandat să cauți ajutor specializat: poate fi un terapeut sau/și un coach. Important e să fie cineva care te poate ajuta să-ți înțelegi emoțiile și să lucrezi cu ele.
Indiferent că ești antreprenor, angajat sau în orice situație, agilitatea emoțională se învață. Nu peste noapte, nu într-o săptămână, ci în timp.
Nu e niciodată prea târziu să înveți cum să fii agil emoțional, indiferent de ce vârstă ai. Cel mai important aspect în a deveni agil emoțional e să îți dorești cu adevărat. Pe urmă toate vin de la sine 😉
Dacă vrei să descoperi mai multe despre agilitatea emoțională, găsești cartea semnată de Dr. Susan David pe Libris.ro. Folosește codul LIB20UPRISERZ pentru 20% reducere. Reducerile nu se cumulează, ci se aplică reducerea cea mai avantajoasă.
