Simți că nu te mai poți ridica din pat.
Când deschizi ochii, parcă patul are centrul lui de gravitație și să te ridici în capul oaselor cere un efort de care nu ești capabil.
Parcă ceva te doare, dar nu e ceva fizic. E ceva pe care nu poți să atingi. Sau te simți ca un elastic întins la maxim, care mai are puțin și se rupe. Sau ca și cum ești ars pe interior și a rămas doar cenușă.
Și când încerci să te forțezi pe tine să îți vezi de rutina zilnică, să bifezi sarcini, parcă ai avea bolovani pe umeri. Și pe creierul tău s-a pus o pâclă groasă și nu poți să te concentrezi.
Dacă ai resimțit oricare dintre simptomele de mai sus, să știi că e posibil să suferi de burnout. Sau surmenaj. Sau o extenuare fizică și psihică, datorată unui efort enorm pe termen lung.
Ce este burnout-ul?
Din punct de vedere medical, burnout-ul este definit ca fiind neurastenie sau oboseală intelectuală. Prima dată a fost folosit în 1829 ca și diagnostic pentru oboseala de care sufereau angajații fabricilor.
Actualmente, burnout-ul este definit de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind un simptom care apare în urma stresului cronic de la locul de muncă. Burnout-ul este inclus și în ICD-11 (Clasificarea internațională a bolilor) și se caracterizează prin:
- Creșterea constantă a oboselii în urma unui efort mental. Sau slăbiciune/extenuare corporală după efort intelectual minim.
- Se manifestă prin insomnie, deficit cognitiv, dureri, palpitații, probleme gastrice, sensibilitate la sunet sau la lumină.
- Simptomele se datorează stresorilor psihosociali care au fost prezenți cel puțin 6 luni până la instalarea simptomelor.
- Simptomele sunt prezente pentru cel puțin 2 săptămâni.
- Simptomele provoacă un distres clinic significant și insuficiențe cognitive.
De unde vine burnout-ul?
Conform OMS, locul de muncă ar fi unul dintre factorii principali care duc la apariția burnout-ului. Concret, oricare dintre următoarele 5 motive, atât timp cât au loc pe o perioadă lungă de timp, pot duce la burnout:
- Volum ridicat de muncă.
Volumul ridicat de muncă contribuie la burnout prin scăderea capacităților oamenilor de a onora cererile. Când acest volum este o condiție cronicizată, există mult prea puțin timp pentru relaxare, recuperare și echilibrare.
Pe de altă parte, un volum de muncă sustenabil oferă oportunitatea de a folosi și de a rafina abilitățile și de a deveni mai eficient în noi arii ale activității.
- Lipsa clarității rolului.
- Lipsa comunicării și a sprijinului din partea conducerii.
În această categorie intră și recunoașterea insuficientă sau lipsa recompensei atât financiare, cât și sociale. Crește vulnerabilitatea la burnout pentru că angajatul își simte atât munca devaloriată și asta duce la asocierea ineficienței.
- Relații deficitare la locul de muncă.
Dacă relațiile angajaților la locul de muncă sunt caracterizate prin lipsa sprijinului, încrederii și sunt pline de conflicte nerezolvate, crește riscul de burnout. Pentru că angajații vor deveni mai cinici, mai furioși și mai ostili din lipsa de comunicare.
- Incongruență între valorile personale și valorile companiei.
Când apare conflictul între valori, angajații se vor găsi în situația în care trebuie să facă un compromis între munca pe care vor să o facă și cea pe care trebuie să o facă, ceea ce va duce la apariția burnout-ului.
Ca și reacție, burnout-ul va duce la diverse reacții negative, precum: insatisfacție, angajament organizațional redus, absenteeism, intenția de a pleca de la locul de muncă, dar și demisia.
Însă, nu doar locul de muncă poate duce la apariția burnout-ului. Studiile derulate de psihologii clinicieni și psihiatrii demonstrează că burnout-ul este o reacție la stres. Și că nu este un proces liniar, ci un proces compus din mai multe faze.
Nu există doar un tip de burnout
La fel cum studiile au demonstrat de-a lungul timpului că stresul poate fi atât cronic (pe termen lung), cât și acut (reacție la o situație), și burnout-ul este categorisit de către specialiști ca fiind de două tipuri: burnout moderat și burnout clinic.
- Burnout-ul moderat
Sau în alte cuvinte, momentul în care realizezi că ceva nu e în regulă cu tine și știi exact care e cauza.
De burnout-ul moderat suferă persoanele care sunt stresate la locul de muncă, dar știu exact care e cauza stresului. Apare la maxim 3 luni de la declanșarea cauzei, iar cele mai comune motive sunt:
- Conflicte cu colegii.
- Conflicte cu superiorii.
- Fuziunea companiei.
- Creșterea volumului de muncă.
Diferența dintre burnout-ul moderat și burnout-ul clinic e că cel dintâi anunță persoana în cauză că ceva nu e în regulă. Adică stresul nu vine ca o corvoadă, ci ca un semnal de alarmă. Ca un fel de notificare mentală care spune „HEY, ASTA NU E OK, VERIFICĂ”, ceea ce determină persoanele în cauză să ceară ajutor înainte de a fi prea târziu.
- Burnout-ul clinic
Pe de altă parte, burnout-ul clinic s-a instalat comod de prea mult timp. Apare în momentul în care ai avut parte de foarte mult stres, încât starea pe care o ai ți se pare noua realitate.
De cele mai multe ori, persoanele care suferă de burnout clinic nici măcar nu realizează că sunt stresați, până când nu cedează mental sau chiar fizic de la o chestie mică. Un exemplu în această direcție ar fi că imprimanta rupe hârtia, iar reacția ta în loc să fie datul din umeri, e plâns sau accese de furie.
Specialiștii spun că de obicei un stres de acest fel e picătura care umple paharul după ani de stres cronic.
Pe lângă exemplu cu imprimanta, cele mai comune „picături” sunt:
- Incapacitatea de relaxare în timpul vacanțelor.
- Conflicte minore.
- Lipsa recuperării după o boală.
Burnout-ul în general apare în momentul în care nu există recuperare. Practic, noi oamenii suntem construiți să rezistăm destul de bine la stres, dar cu condiția că avem pauze de relaxare între perioadele de stres. Și bineînțeles că pauzele acestea sunt reduse în momentul în care stresul vine atât de la locul de muncă cât și de acasă.
Ce se întâmplă când nu te mai poți relaxa?
Practic îți crești limita de referință a stresului. Sau în alte cuvinte, dacă tu poți defel să suporți stres ridicat pe o perioadă de timp, o să consideri că ești stresat în momentul în care se depășesc limitele acelea.
De exemplu, dacă tu ai o slujbă în care te simți în alertă constant și consideri asta o normalitate, o să crezi că ești stresat doar dacă începe să se dărâme clădirea sau ceva la fel de intens.
Cum se manifestă burnout-ul?
Cum știi că ai ajuns la surmenaj? Am vorbit mai sus despre cauzele epuizării. Dar cum poți să te asiguri că ceea ce simți – extenuarea, ceața mentală sunt cauzate de burnout și nu de alte motive?
O să îți prezentăm în continuare cele mai comune simptome pe care le ai în momentul în care se declanșează burnout-ul.
- Probleme la nivel cognitiv
Stresul pe termen lung afectează inclusiv performanța cognitivă. O serie de studii au demonstrat că atenția, concentrarea și memoria de lucru sunt afectate în momentul instalării burnout-ului clinic.
Simptome specifice:
- Dificultatea de a gândi clar.
- Dificultăți în a învăța lucruri noi la locul de muncă.
- Uitare.
- Distragere.
- Nehotărârea.
- Memorie slabă.
- Deficit de concentrare și de atenție.
- Imposibilitatea de a sta concentrat pe o sarcină.
- Probleme emoționale
Pentru că o problemă nu vine niciodată singură, pe lângă deficitele cognitive, stresul cronic reduce și reglare emoțională. Sau în alte cuvinte, la instabilitate emoțională, care se manifestă prin reacții intense și senzația de copleșire din cauza emoțiilor.
Simptome specifice:
- Sentimente de frustrare sau de furie la locul de muncă.
- Iritabilitate.
- Anxietate și panică.
- Tristețe fără să cunoști motivul.
- Imposibilitatea de a-ți controla emoțiile la locul de muncă.
- Probleme comportamentale
Când emoțiile tale sunt de-a valma și nu mai poți să le controlezi conștient, cer să fie exprimate. Iar cel mai simplu mod prin care poți să îți externalizezi emoțiile e prin comportament. Iar cel mai comun mod e prin conflicte. Conflicte cu ceilalți și chiar conflicte interne.
La fel ca un pahar mult prea plin, și la care o singură picătură e suficientă ca să dea afară, la fel e și cu conflictele. Dar pentru că ești conștient că la locul de muncă nu poți să reverși, încerci să te abții. Dar, pentru că ai o limită cât poți să duci, când această limită e depășită, conflictele încep să apară în viața ta personală.
Simptomele conflictelor includ:
- Retragere din activități.
- Agitație constantă ce duce la sentimente negative din partea familiei sau a prietenilor.
- Consum excesiv de alcool sau medicamente.
- Probleme cu mâncarea – de obicei excese.
- Renunțarea la hobby-uri și la sport.
Toate acestea sunt o reacție la stresul excesiv și o încercare de a-ți oferi confort ție. Dacă cunoști pe cineva care ilustrează asemenea comportamente, recomandarea specialiștilor e să îi întrebi ce-i macină.
Poate că nu îți vor răspunde, dar poate că reușești să le tragi un semnal de alarmă suficient de bun cât să arunce o privire și să caute ajutor, ca să se poate vindeca.
Atât pentru azi! O să continuăm cu tehnici de prevenire și de tratare a burnout-ului într-un articol viitor.
Până atunci, îți recomandăm să îți faci și tu o analiză să vezi dacă burnout-ul începe să se instaleze și la tine.
Să știi că doar pentru că suferi de burnout, nu înseamnă că ești mai slab. Ci înseamnă că ai tras prea mult de tine. Și că e momentul să faci o pauză și să te relaxezi.
Articol potrivit la timpul potrivit;)