Știi teoria, știi ce să faci, dar nu treci la acțiune. De ce?

Timp de citire: 6 minute

Îți dorești să începi o afacere sau să ai un job mai bun, vrei să ajungi la următorul nivel în carieră sau în viață personală. Știi chiar și ce trebuie să faci ca să ajungi acolo. Și totuși nu faci nimic. Nu reușești să acționezi, te simți împotmolit și nu înțelegi de ce nu reușești să mergi mai departe. Ai totul în cap, știi teoria foarte bine, dar îți lipsește motivația, ceva te ține și nu te lasă să FACI ceea ce ȘTII.  Ce poate fi și cum poți să scapi de această problemă?

Cu siguranță ai auzit expresia „Informația e putere!”. Și parțial e adevărat. E foarte bine să știi ce trebuie să faci ca să îți atingi obiectivele. Dar informația e doar putere potențială. Dacă nu acționezi, nu te ajută la nimic.

Cu alte cuvinte: Știi. Și la ce te ajută că știi?

Sau, așa cum a scris Octavian într-un mail:

Ce poate fi mai dureros decât să știi rețeta și să nu o poți aplica din lipsa de energie sau de multitudinea de nimicuri ce apar zilnic în cale. Știu ce trebuie să fac (cel puțin știu mai multe decât acum 5 ani), dar m-am împotmolit și nu prea mai merg bateriile”.

Și sunt mulți alții ca Octavian.

“Mă doare faptul că nu am încă o afacere. Deși am încercat de nenumărate ori, nu am reușit. Mă chinui să fac ceva de vreo 10 ani și nu am mai reușit. Am nevoie de o persoană care să-mi dea mereu cu piciorul în fund. Știu tot ce am de făcut pentru a reuși. Dar fac un timp apoi scade. Muncesc la Londra toată ziua în genunchi. Pun gresie și faianță. Înghit praf. Nu asta este viața la care visez”, a scris și Adrian.

Iar Gabriel pune și mai mult degetul pe rană:

“Am început să citesc, să urmăresc webinarii, seminarii și workshop-uri, dar ezit în a lua acțiune concretă, în a face ceva care să mă ducă la un nivel superior. Sunt într-o zona bună, confortabilă. Mi-ar plăcea să fiu mai sus, dar ceva, o forță mă ține pe loc… Mi-aș dori să scrii ceva despre cum să trecem la acțiune. Știu, în teorie e simplu, arde corăbiile, ia-ți viitorul în propriile mâini, bla, bla… M-ar interesa niște exemple concrete. Cum putem schimbă rutină și cum putem deveni mai buni”.

Te-ai regăsit în vreunul dintre aceste mesaje? Nu ești singurul.

Aș vrea să răspund cu o întrebare: Să știi = informație. Unde se află informația? Exact. În minte. În rațiune.

Și am învățat după atâtea studii că deciziile noastre sunt emoționale, iar apoi le justificăm rațional.

Deci ce lipsește când știi ce trebuie să faci, dar nu faci? Emoția potrivită.

În cartea “Switch” Chip și Dan Heath scriu: “Concentrează-te pe sentimente. Să știi ceva nu e de ajuns ca să aducă o schimbare. Fă-i pe oameni, sau pe tine însuți, să simți ceva”.

Practic, problema se reduce la emoții. Există un soi de “luptă” între creierul rațional și creierul emoțional.

Creierul rațional ȘTIE ce ar trebui să facă, iar creierul emoțional se SIMTE atât de bine în zona de confort, pentru că îi este teamă de schimbare. Acest conflict interior este cel care te face să nu acționezi, pentru că de obicei emoțiile câștigă.

Gândește-te la lucruri simple, de exemplu dimineața când îți sună alarmă. Știi foarte bine că trebuie să te ridici din pat ca să nu întârzii la birou, dar creierul emoțional îți transmite că se simte atât de bine la căldură, sub plapumă, așa că apeși pe snooze/amână.

Știi foarte bine că nu ar trebui să mănânci ciocolată aia, dar totuși o faci pentru că emoțional o adooori.

La fel e și cu lucrurile “mari”. Știi ce trebuie să faci ca să ai viața la care ai visat, dar sabotorul emoțional vine cu tot felul de argumente ca să te convingă să nu acționezi. Dezgroapă frici vechi, îți arată tot felul de scenarii, iar într-un final câștigă și rațional spui: Lasă, că merge și așa. Și rămâi în rutina confortabilă de dinainte.

Bine, astea sunt faptele, dar care e soluția? Ei bine, soluția nu e să câștige creierul rațional, așa cum poate ar fi logic. Asta ar alimenta și mai mult conflictul. Pentru că este în natura creierului emoțional să vrea mereu să câștige. Și să fim sinceri, e puternic. Așa e în codul nostru genetic.

Da, sunt situații în care câștigă creierul rațional. Despre acele situații spunem că e vorba de voință. Problema e că de multe ori acele schimbări nu durează pentru că emoțiile preiau controlul din nou.

Mai mult decât atât, dacă doar creierul rațional ar fi „șeful” probabil nu am lua nicio decizie fără să o analizăm din toate părțile. Ne-ar lua o veșnicie să decidem ce să mâncăm pentru cină dacă nu ar fi creierul emoțional, care decide după stări și senzații.

Și atunci, ce putem să facem? Răspunsul este: să facem pace. Să determinăm cele două părți să colaboreze, să se ajute reciproc. Să motivăm creierul emoțional astfel încât să dea imboldul necesar creierului rațional ca să acționeze.

Sună prea complicat? Cred că ești de acord că un plan fără acțiune nu valorează nimic. Să ai în minte un obiectiv sau să te gândești mereu că vrei ceva nu este de ajuns. E nevoie să apelezi la emoții, la sentimente.

Trebuie să ȘTII ca să planifici, dar trebuie să SIMȚI ca să FACI.

Așadar motivația nu e o problemă de voință, cum mulți s-ar gândi. Voința vine de la creierul rațional, pe când motivația e specifică celui emoțional. Când simți că nu reușești să acționezi nu înseamnă că ești leneș, cum probabil ai auzit. Poate chiar să însemne că ești obosit din cauza acestui conflict din interiorul tău.

Dar nu te descuraja, pentru că există soluții. 🙂

Știi ce e fascinant?

Atât cuvântul “motivație”, cât și “emoție”, au aceeași rădăcina. Ambele vin din latinescul “motere”, care înseamnă a (te) mișca. Practic de aici vine acțiunea. De asta spunea și Tony Robbins că “emoțiile sunt forța din spatele fiecărei acțiuni.”

Cercetătorii au descoperit că nivelul de dopamină din creier este responsabil pentru motivație. Studiile arată că mai multă dopamină = mai multă motivație. Practic acest neurotransmițător activează centrii de recompensă înainte să obținem rezultatul, iar asta ne determină să acționăm.

Ce putem să facem ca să mărim în mod natural nivelul de dopamină și să trecem de la teorie la fapte? Iată câteva metode:

1. IMAGINEAZĂ-ȚI CUM O SĂ TE SIMȚI ATUNCI CÂND O SĂ AJUNGI ACOLO.

Fie că vorbim de un proiect pe care vrei să îl finalizezi, fie că vrei să îți deschizi afacerea la care ai visat, fie că vrei un job nou sau o relație nouă. Gândește-te cât de fericit o să fii (și ce altceva o să simți) când în sfârșit ajungi la rezultat.

2. SCAPĂ DE FRICILE CARE TE ȚIN PE LOC.

Unul dintre motivele pentru care nu reușești să pui în practică teoria pe care o știi poate să fie frică de eșec. De obicei, procrastinarea și amânarea vin din frici. Îți recomand un exercițiu simplu, dar puternic, de la Tim Ferriss, care să te ajute să scapi de ele.

Se numește “fear setting” și are trei pași. Mai întâi, ia o foaie și scrie teama care te frământă, apoi împarte pagină în 3 coloane. În prima,  definește ce se poate întâmpla dacă acea frică se adeverește. În cea de-a două scrie ce poți face ca să previi ca acele lucruri pe care le-ai scris în prima coloana să se îndeplinească. Apoi în cea de-a treia coloana scrie ce poți să faci ca să repari dacă lucrurile din prima coloana totuși se întâmplă.

Așa-i că nu mai pare atât de îngrozitor?

3. ÎMBUNĂTĂȚEȘTE-ȚI DISPOZIȚIA.

Oamenii de succes sunt fericiți, nu-i așa? Cu toții ne dorim asta. Interesant e că nu succesul atrage fericirea, ci invers. Shawn Achor argumentează în “The happiness advantage” că atragem succesul atunci când suntem mai fericiți și gândim pozitivCreierul e programat să „dea tot ce are mai bun” atunci când e într-o stare pozitivă. Achor arată în carte că medicii într-o dispoziție bună au pus diagnostice corecte mai repede cu 19% decât cei într-o stare negativă. Oamenii de vânzări optimișți vând mai mult cu 56% față de colegii pesimiști.

Așa că expresia “gândește pozitiv” nu e doar un blabla. Chiar îți ajută creierul să funcționeze mai bine.

Cum să ai o dispoziție bună când ai atâtea probleme? Probabil la asta te gândeșți acum. Te-ai gândit măcar pentru o clipă că poate e invers? Ai “atâtea probleme” pentru că ai o stare negativă?

Cum să ieși din ea? Studiile au arătat că nivelul de dopamină din creier crește dacă asculți muzică, faci mișcare și mănânci sănătos. Găsește ce-ți place.

4. SĂRBĂTOREȘTE PROGRESE MICI.

Alte studii au arătat că progresul este un factor care declanșează motivația. Poate că planul mare ți se pare înfricoșător, imposibil și irealizabil și te-ai gândit că mai bine nici nu îl începi. Sugestia e să îl spargi în bucăți mici, câte un pas pe rând, iar când le bifezi o să te simți mai capabil pentru următorul task. Teresa Amabile și Steven Kramer explică în “The Progress Principle” că orice mică victorie creează un efect pozitiv și te motivează să mergi mai departe.

Sperăm că aceste recomandări o să te ajute să găsești calea spre acțiune. Ține minte acest citat al lui Zig Ziglar: Nu trebuie să fii excelent că să începi, dar trebuie să începi ca să fii excelent.

Da, contează și cum începi. Dar mai mult contează să începi.

Leave a Reply