Upriserz Blog

Timp de citire: 4 minute

Televizor de 40 de centimetri sau 45 de centimetri?

Apartament de 100 de metri pătrați sau 90 de metri pătrați?

O slujbă plictisitoare care te plătește cu 90.000RON/an sau una care-ți place și te plătește cu doar 85.000RON/an?

Pilula roșie care îți va arăta un adevăr pe care nu-l poți ignora sau pilula albastră, care te lasă să-ți continui viața la fel? 

Ciocolata mai mare sau ciocolata mai mică? 

Să zicem că alegi televizorul de 45, apartamentul de 100, slujba plictisitoare, pilula albastră și ciocolata mai mare. Crezi că vei fi mai fericit în momentul alegerii? 

Chiar crezi că ai analizat la rece și la sânge decizia? 

Chiar crezi că te vor face mai fericit?

Chiar crezi că e cea mai bună decizie? 

(Muzică dramatică pe fundal.)

Nu e momentul să începi să diseci și să analizezi toate deciziile pe care le-ai luat în trecut. Pentru că acest articol nu are rolul să te judece pentru ce decizii ai luat pe parcursul timpului, ci să te ajute să iei decizii mult mai optime pe viitor. 

Cum? 

Prin a-ți prezenta un mic bias (prejudecată inconștientă): cel al alegerii (distinction bias). Și modurile prin care te poate afecta în cazul unor decizii mari. 

Ce este bias-ul alegerii? 

Specialiștii asociază bias-ul alegerii cu teoria deciziilor și îl definesc ca fiind tendința noastră de a supraevalua diferențele dintre două opțiuni pe care le examinăm. 

De exemplu: să zicem că ești băutor de cafea. Într-o zi, decizi să mergi spre birou. Pe drum ai două cafenele. Una care face o cafea destul de puternică și alta pe care n-ai încercat-o, dar știi că e în drum. 

Din păcate, momentan ești în întârziere spre muncă. Nu poți merge la cafeneaua preferată, pentru că asta ar însemna să ocolești. Așa că alegi să mergi la cealaltă. Dar când bei cafeaua, involuntar o compari cu cealaltă și concluzionezi că e apoasă și n-are gust. Așadar, nu te bucuri de ea. 

De ce se întâmplă asta? Pentru că creierul nostru intră în modul de comparație.

Când vine vorba de alegere, creierul nostru automat intră într-un mod de comparație. Automat, vezi toate diferențele. 

În schimb, când „trăim” decizia, creierul intră în modul de experiențare, unde înțelege că nu e nevoie să compare experiența trăită acum, cu o altă experiență. 

De ce se întâmplă asta? Nu se știe exact. Dar ce se știe e că de obicei, creierul nu poate înțelege diferențele cantitative. 

Dar când intră creierul în modul de comparație, apar 2 tipuri de analize decizionale: separate sau împreună. 

Studiile spun că de cele mai multe ori, înainte de a se lua deciziile, se analizează comparativ 2 lucruri sau elemente decizionale. Dar! Tot specialiștii spun că pentru a putea lua o decizie pertinentă și bună pe termen lung, e nevoie să compari separat cele două opțiuni. 

Evaluarea în tandem a celor două opțiuni duce la: 

• Supraestimarea diferențelor dintre o casă de 90 de metri pătrați și 100 metri pătrați (sau orice alt exemplu în care diferențele sunt mai mici), 
• Prezicerea greșită a lucrurilor care chiar i-ar face fericit, 
• Alegerea greșită a lucrurilor,

Studiile spun că există o diferență mare dintre ce cred oamenii că i-ar face fericiți și ce aleg.

• Supraestimarea impactului pe care ar putea să o aibă o alegere. De exemplu, dacă ar alege casa mai mare, televizorul mai mare, job-ul mai bine plătit dar mai plictisitor, viața lor ar fi mai bună. 
• Supraestimarea importanței recompenselor externe precum venit, statut și subestimează importanța activităților cu recompensă intrinsecă precum hobby-uri sau socializare. 

În plus, studiile confirmă că de multe ori oamenii nu mai sunt atât de încântați de un obiect după ce-l au. 

Deși teoria sună terifiant și pare imposibil să compari un obiect separat, există și soluții: 

1. Ia un timp mai lung de decizie 

Când ai două opțiuni, în loc să le compari și să exagerezi diferențele dintre ele, încearcă să te gândești: cum m-aș fi simțit să am opțiunea X, dacă n-aș fi știut de opțiunea Y? 

Sau cum mă simt dacă aș experiența opțiunea X, dat fiind că știu de opțiunea Y? 

2. Compară-le separat 

Hsee (2000) recomandă ca în cazul în care ai de cumpărat ceva (de exemplu, un sistem de sunet), în loc să compari specificațiile, se recomandă să alegi unul dintre următoarele scenarii: 

• Să ai seturile unul lângă altul și să compar sunetul (în cazul de față) prin apăsarea unui buton. Apoi să te întrebi: „care-mi place mai mult?”
• Să te concentrezi pe fiecare în parte, să studiezi atent fiecare și să scrii pe o foaie de hârtie cât de mult îți place, impresia ta generală. Iar după, să o iei de la capăt. 
• Să asculți un set într-o cameră antifonată, apoi să iei o pauză, să bei un ceai și pe urmă să asculți al doilea set. Și să notezi impresiile. 

3. Să fii conștient de aspectele nenegociabile.

Să zicem că îți dorești să-ți iei un telefon. Nu ai pretenție de brand, dar știi exact care sunt specificațiile (cameră, baterie, memorie etc) și care e bugetul. Înainte să mergi la cumpărături, scrie pe o foaie de hârtie toate specificațiile.

Astfel, oricâți oameni de vânzări ar veni, o să fie mai ușor să ții în frâu bias-ul alegerii, pentru că o să știi concret ce vrei. 

4. Nu te încrede în recomandările altora 

Da, uneori s-ar putea ca alți oameni să știe mai bine. Dar orice recomandare vine din filtrul personal. Se prea poate ca deși agentul de vânzări, părintele, prietenul, iubitul să aibă cele mai bune intenții, să nu ia cea mai bună decizie pentru tine. 

Chiar dacă e frustrant și obositor, e important să iei TU decizia potrivită.

Bias-ul alegerii va fi mereu acolo cu tine. Și nu e vina ta, e doar un mecanism al creierului. Dar oricând te simți prins între decizii urmează pașii de mai sus.

Te încurajăm să reții un lucru vital, pentru data viitoare: fericirea ta nu va ține pentru totdeauna, chiar dacă ai o casă mai mare, un venit mai mare sau un televizor mai mare. Ceea ce te va face cu adevărat fericit pe termen lung vor fi experiențele – călătorii cu cei dragi, hobby-uri. Acela e secretul fericirii.