[GUEST POST – Dacian Pășcuță] Cum optimizezi performanța echipei lucrând la mindset

Timp de citire: 7 minute

Ai convingerea că oamenii tăi pot mai mult, dar ceva îi limitează? Sunt perioade când performanța lor (și poate a ta) fluctuează mult? Atunci acest articol o să-ți clarifice măcar o cauză. 

Performanța la muncă depinde de mulți factori:

– de mediu (lumină, temperatură, calitatea aerului, a scaunului de birou, zgomot)

– biologici (cât și cum ai dormit, hidratare, cât și ce ai mâncat)

– tehnici (cât de bine știi să faci o anumită sarcină, calitatea echipamentelor / tehnologiei) 

– psiho-emoționali, pe care îi detaliez imediat.

Scopul acestui articol e să vedem cum influențăm performanța prin mindset (deci ultima categorie), așa că în ceilalți factori nu o să intru. Asta nu-i face mai puțin importanți; nicidecum. E nevoie să fim atenți la toți. 

De exemplu, acum 2 ani lucram cu o companie fix pe acest subiect, de creșterea performanței prin optimizare de mindset. Erau rezultate faine, iar într-o zi, trecând prin orașul lor, m-am gândit să le fac o vizită. Am rămas șocat să văd că nimeni din birou nu avea telefonul pus pe silențios. La fiecare minut suna vreun telefon și toți întorceau capul. 

Stai așa… deci crești performanța lucrând la mindset, dar uiți să elimini o distragere atât de dăunătoare? Imaginează-ți de câte ori erau distrași pe zi cei 10 oameni din birou. Și cât dura să revină, după distragere, înapoi în starea productivă. 

Poți optimiza ce vrei la mindset, dar dacă omiți optimizările tehnice, vei sabota performanța. Și invers. Poți optimiza tehnic până la cel mai mic detaliu, mindsetul va împiedica echipa să treacă de un plafon. 

Astfel, care-s acești factori de mindset? Din experiența mea, blocajele mentale în performanță sunt următoarele:

1. Viziune limitată.

2. Neîmplinire cu munca / rolul.

3. Neîncredere în forțele proprii.

4. Convingeri limitative. 

5. Resentimente față de companie, clienți, proprietar sau colegi.

Sunt subiecte stufoase, dar aș vrea să-ți las măcar câteva idei fundamentale la fiecare.

1. Viziune limitată

Să zicem că firma își dorește să fie cea mai profitabilă din oraș. Odată ce atingeți asta, pentru ce să mai crească performanța? Este o vorbă care zice așa: „cât ești verde, viața-ți crește. Când ești copt, te duci în jos.” 

Fără o viziune mai mare, rezultatul este plafonare. De ce? Viziunea determină și obiectivele, și motivația ca cienva să participe la acele obiective. 

Atenție, prin viziune mai mare nu mă refer la o frază teoretică, poate frumos formulată, dar uitată pe un site sau pe un perete. Mă refer la o idee simțită și trăită de membri. O aspirație reală către a servi și a primi la următorul nivel. 

Cum expandezi viziunea: Primul pas este ca tu, proprietarul, să te uiți de ce ai început afacerea. De ce pe asta și nu alta? Ce gol al tău ai vrut să umpli? Nu are cum să fie unul strict financiar. Avem inspirație acolo unde am vrut să umplem un vid. Pe mine mă inspiră să studiez mintea, pentru că am perceput multă durere gratis în viața mea și a oamenilor din jur, din cauza acestei lipse de cunoaștere de sine. Pe tine ce te-a inspirat să începi?

Iar dacă ești manager, ce te-a inspirat să intri și mai ales să rămâi în această firmă? De ce-ul companiei, chiar dacă poate nu-i clar articulat, corespunde subtil cu de ce-ul tău personal. Altfel, mintea nu te-ar fi lăsat să rămâi și să performezi acolo. 

Găsește De ce-ul. Explorează-l și multiplică-i nuanțele. Iar apoi, comunică-l echipei și clienților. Văzând mai departe poți să ajungi mai departe. 

2. Neîmplinire.

Fără semnificație, scade și dorința de performanță. Aici ai două soluții:

1. Dacă ai membri neîmpliniți pe un rol, s-ar putea ca ce ai nevoie e să le schimbi rolul. Sau chiar să vă despărțiți, dacă nu există un rol pentru el, de care firma să aibă nevoie.

2. Dacă sunt doar sarcini neîmplinitoare, atunci merită să creezi legături neuronale între valorile lor și acele sarcini. Care e sarcina unde nu performează? Cum anume îl ajută pe X să facă acea sarcină? Chiar dacă tu poate vezi deja, lasă-l pe el să răspundă, să găsească 20-30 de legături. 

De exemplu, performanța lui X suferă când face treburi administrative. Cum îl ajută pe X să facă acele sarcini? Cum îi ajută mintea? Cum îi ajută ordinea, controlul, claritatea, certitudinea, varietatea, imaginea, stima de sine, relațiile, banii, dezvoltarea, sănătatea etc? Îl ajută să creeze structură, ca să poată fi mai liber în creativitate? Îl ajută să își decupleze un pic partea creativă, ca să poată să se refacă? Îl ajută să învețe să-și reducă haosul și din alte arii ale vieții? Cum? Fiecare legătură pe care o găsește îi recodează mintea și îi influențează performanța.

Caz concret: un client a agreat cu un membru al echipei că se va ocupa de un mini-proiect. Au stabilit un deadline, au trecut de vreo 3 ore peste el, s-au acumulat frustrări. Când clientul mi-a spus despre asta, l-am întrebat: 

  • Care sunt toate sarcinile din acest proiect? 
  • Nu știu.
  • Asta-i prima eroare, atunci. Un proiect fără anvergură e ca un sac fără fund.

Până data viitoare, asta i-a fost tema. Să facă anvergura și să vadă unde e blocat, de fapt, proiectul. A revenit cu o listă de 15 sarcini și a văzut că omul făcuse de mult primii 8 pași, dar s-a blocat la pasul 9. Pasul 9 era să dea un telefon unui furnizor, iar lui nu-i plăcea să vorbească la telefon. 

Deci întregul proiect stagna, din cauza unei sarcini amânate. Una din 15! Și uneori dintr-o chestie așa de mică toată firma bate pasul pe loc. Dacă făcea acest exercițiu de anvergură, iar apoi pe cel cu legăturile neuronale, pe care ți l-am descris, nu ar fi avut această problemă. 

3. Neîncredere în forțele proprii

Cauza principală a neîncrederii este comparația cu alții. Alți colegi, alte firme din piață etc. Uite un exercițiu puternic ca să reparăm această neîncredere:

1. Cu cine mă compar și legat de ce acțiune specifică? Ce poate cutare să facă și aparent eu / noi nu?

2. În ce formă face cutare opusul lucrului pentru care îl admir? Deci dacă l-am admirat că e mai rapid decât mine, în ce e mai lent? Dacă m-am comparat că el e mai ordonat în muncă, în ce e mai haotic? Cât mai multe răspunsuri, în cât mai multe nuanțe.

3. În ce formă faci / ai și tu ce admiri la X? Inițial, s-ar putea să pară că nu ai, dar te asigur că, dacă faci exercițiul corect și îi dai pe bune atenția ta, vei găsi. Așa vei ajunge în egalitate cu cel / cei pe care îi admiri, doar formele de exprimare diferă. 

4. Cum te servește, în cine ești și vrei să devii, faptul că ai propria formă a lucrului admirat și nu forma pe care ai văzut-o în X? Cât mai multe răspunsuri, iar rezultatul va fi recunoștință. 

Apropo, dacă exercițiul merge greu, exact asta îți arată că e exercițiul potrivit! 🙂

4. Convingeri limitative

Ce crezi că îți împiedică performanța? Numește un lucru, două, trei. Știi DE CE te împiedică? Pentru că tu CREZI asta. 🙂

Adevărul este că acel lucru, la care te-ai gândit, este neutru în sinea lui. Doar mintea îi pune o etichetă ca fiind negativ. Percepția este locul care determină performanța ta. Percepția e totul. 

Îți dau un exemplu. O clientă, care trecea printr-un divorț, mi-a zis așa: „Vai, el are 6 avocați! Ce mă fac, când eu sunt așa de mică și slabă?” Răspunsul meu a fost: „Deci i-au trebuit 6 avocați ca să simtă că poate să-ți facă față? Îți dai seama cât de puternică ești în ochii lui?” Această întrebare pur și simplu i-a schimbat starea. Același eveniment, pe care îl văzuse ca slăbiciune, i-a devenit putere. 

Uite un alt exemplu. Când eu am început să fac coaching, puteam să duc 4 sesiuni, iar apoi aveam nevoie să dorm, scurt-circuitat. Mi-am pus întrebarea: Ce mă împiedică să fac 5 sesiuni / zi? Și am început să scriu. Unul dintre lucrurile pe care le-am scris a fost că „mă încarcă problemele oamenilor”.

Am început să caut: Cum anume fix acea piedică aparentă era o putere și o oportunitate? Cum mă ajută să vină spre mine problemele oamenilor? 

– e o putere pentru că așa evit eu acele probleme în viața mea, știu cum să mă feresc de ele

– învăț lecții din încercările altora, deci e un fel de a nu mă încărca pe termen lung

– pot să-i ajut pe alții să aibă mai multe moduri și mai eficiente să iasă din astfel de probleme

– și încă vreo 10 liniuțe

Fix a doua zi după acest exercițiu am făcut 5 sesiuni la rând și mai aveam energie pentru încă 2. Asta-i puterea percepției. 🙂

Astfel, care crezi că-s piedicile în calea performanței tale? Dar în cazul colegilor tăi? Întreabă-i asta. Faceți o listă. Și apoi răspundeți în dreptul fiecărui lucru scris la: Cum anume fix asta este o putere / oportunitate? 

5. Resentimente față de companie, clienți, proprietar sau colegi.

Orice resentiment, respingere, dispreț, furie etc te sabotează prin faptul că îți umple mintea. Amintește-ți de un conflict major pe care l-ai avut în viață și vezi cât de greu era să scoți acele gânduri din minte, chiar și seara când te-ai pus la somn. E valabil în dreptul fiecărui om. Și-n loc să fie clar, lucid, obiectiv, creativ, energic, cooperant, dornic să performeze, devine emoțional, apatic, fără idei, fără chef, izolat etc. 

De asemenea, pentru că cine se aseamănă se adună, cine are resentimente tinde să le împărtășească celor cu păreri la fel. Așa se nasc bisericuțele, care nicidecum nu sprijină performanța. 

Cum lucrezi cu un resentiment? Clarifici care-i acțiunea pe care o disprețuiești și la cine. Fii specific, nu pune o etichetă (nu mă respectă, e un idiot, nu-i pasă de mine) și nici cum te-ai simțit (trădat, umilit etc). Rămâi obiectiv și spune doar acțiunea. 

Apoi, răspunde la aceste întrebări aparent contra-intuitive: Ce beneficiu am eu din acțiunea lui X? Cum mă ajută? Ce mă învață despre mine? Dar despre performanță? Ce refuz să văd, de acest om îmi scoate în evidență? Care-i mesajul subtil pentru mine? Din ce tipar vrea această acțiune a lui X să mă scoată? 

Dacă tu vezi că o acțiune are la fel de multe plusuri și minusuri, resentimentul dispare. Recunoștința apare. Asta nu înseamnă să tolerezi un comportament. Înseamnă doar că tu nu-ți refuzi lecțiile pentru performanță. 

Uite un exemplu. O clientă era foarte furioasă că managerul ei nu-i oferă toate informațiile ca să-și facă treaba, dar o trage la răspundere ca și cum i le-a fi oferit. I-am pus întrebările de mai sus și am ghidat-o în proces, până a văzut că o învață să insiste și să-și ceară drepturile, să refuze sarcini când nu sunt clare, să învețe mai mult să se descurce singură, să crească și să devină proactivă, să-și asume că există necunoscut și să se pună și în pielea managerului, astfel să fie și mai prețuită de manager ca cineva îl înțelege, să-și crească valoarea în piață etc. 

Odată ce și-a schimbat percepția despre acel lucru, a avut mai multă liniște, deci mai mult spațiu să performeze. 

Aceștia sunt 5 factori de mindset care afectează performanța. Sunt și alții, dar momentan oprește-te aici și fă exercițiile pe care ți le-am propus, împreună cu echipa sau în dreptul tău. Aștept cu drag să-mi scrii despre orice formă de progres. 

Lucrează cu tine și cu echipa ca să vă deblocați adevăratul potențial. Îți doresc inspirație și transpirație într-acolo! 🙂 

Dacian

Ai rezonat cu articolul? Îl poți urmări pe Dacian pe site-ul și blogul lui: www.dacianpascuta.com

Leave a Reply