[GUEST POST – Florin Amariei] Când șeful nu-i onest…

Timp de citire: 4 minute

James Kouzes și Barry Posner (în cartea The Leadership Challenge), într-un studiu
realizat la nivel global, urmărind procesul timp de 3 decenii, în urma a peste 1 milion de
răspunsuri colectate de pe 6 continente, răspund la întrebare pe care orice lider ar trebui să
și-o adreseze: „Care este calitatea nr. 1 a unui lider, pe care o caută cei care-i urmează?”
Rezultatele sunt: onestitatea (87%), a fi vizionari (70%), a inspira pe ceilalți (69%),
competența (64%), inteligența (42%).


Spectaculos mi se pare faptul că onestitatea e la mare distanță de celelalte
caracteristici. De ce oare este atât de apreciată onestitatea la un lider?

De ce-și doresc oamenii lideri onești, înainte de toate?


Pentru a înțelege mai bine ce presupune onestitatea, hai să plecăm de la definiția ei:
integritate, incoruptibilitate, onorabilitate, credibilitate, cinste.

Uite doar câteva implicații:

  1. Onestitatea exclude minciuna. Un lider onest, nu minte. Deci, oamenii pot avea
    încredere în tine. Știu că ce spui, așa este. Știu că acționezi conform a ce gândești
    și simți; știu că ceea ce spui despre ei, compania ta sau planurile de viitor, așa
    este; știu că nu-i bârfești pe la spate și că nu le ascunzi decizii importante cu
    privire la viața lor… Prin urmare, se pot baza pe tine și le va fi mai ușor să te
    urmeze din inimă, cu pasiune.

2. Onest = incoruptibil. Oamenii tăi știu că acționezi din principiu, nu conform
intereselor proprii. Știu că tu nu poți fi corupt nici de interese, nici de bani, nici de
minciuni sau bârfe în defavoarea lor. Asta îi face să aibă încredere în tine, să
coopereze, să se implice, să fie motivați să lucreze pentru compania ta.

3. Onestitatea presupune corectitudine față de reguli. Oamenii tăi știu că ești corect
față de înțelegerile voastre. Nu le e teamă că schimbi regulile în timpul jocului ca
să-ți „iasă ție pasența”. Știu că ce ai promis, vei îndeplini.

4. Onestitatea presupune să ai aceeași unitate de măsură față de toți, inclusiv față
de tine.
Angajații tăi nu vor trăi cu sentimentul că pe unii îi tratezi după intenții
(„Da șefu…, am vrut să fac așa, doar că nu mi-a ieșit…!”), iar pe alții îi tratezi după
rezultate („Dacă n-ai rezultate, nu mai avem ce discuta!”). De asemenea, când
ești onest, vei pretinde de la tine exact ce pretinzi de la angajații tăi. Vrei ca ei să
fie onești, punctuali, respectuoși, dedicați, implicați, sinceri? Ei bine, fii tu mai
întâi. Iar dacă ai greșit cumva, aplică și față de tine aceleași consecințe pe care le
aplici angajaților. Și fă ca ei să știe asta. Când există aceeași unitate de măsură,
oamenii se simt tratați corect, cu respect. Invers, angajații vor simți nepotismul,
acumulează frustrări, devin neloiali și… evident, toți aveți de pierdut.

5. Onestitatea presupune corectitudine și respect față de Adevăr, nu față de
presupuneri, aparențe, zvonuri, etc.
Dacă ești onest, angajații tăi vor avea
certitudinea că, indiferent cât de greșit au fost înțeleși, pot să vină la tine să-ți
spună cum s-au întâmplat lucrurile, iar tu vei trata situația conform adevărului, nu
aparențelor, interpretărilor, bârfelor. Iar asta le dă un sentiment de siguranță,
încredere și loialitate față de tine / compania ta. Iar asta e cu efect enorm pe
termen lung.

6. Onestitatea presupune asumarea greșelilor tale. Da, chiar și șeful greșește. Chiar
și tu. Iar când îți asumi greșeala, când îți ceri iertare și încerci să corectezi ce-ai
greșit, devii un fel de „zeu” pentru angajații tăi. Foarte rar vezi asta în companii.
Făcând așa, le hrănești angajaților tăi enorm de mult nevoia de conectare. Ei se simt respectați, în siguranță, tratați corect. Iar asta contribuie enorm la binele companiei tale.

  1. 7. Onestitatea exclude manipularea și orice fel de mesaje enervante pentru toți
    angajații:
    „Hai să tragem tare… Hai să muncim cu toții, că suntem o familie…”. De
    ce sunt enervante și frustrante? Simplu: pentru că, în cele mai multe companii,
    acest „suntem o familie”, se regăsește doar când vine vorba de responsabilități,
    de muncă (Hai să muncim toți), dar nu se regăsește într-un procent corect, onest
    și atunci când vine vorba de drepturi, de câștiguri. Iar angajații simt, mai devreme
    sau mai târziu, că totul este o manipulare: să-i meargă bine șefului. Iar asta, le
    scade pasiunea, implicarea, cooperarea.
  2. 8. Onestitatea presupune să NU te folosești de cazurile / proiectele sociale pentru
    profitul companiei.
    Cunosc suficiente cazuri în care implicarea în astfel de
    proiecte era doar pentru că se știa sigur că asta aduce profit companiei. Am
    cunoscut 2 cazuri în care managerul companiei chiar nu s-a ferit să spună asta
    angajaților. Consecința: angajații au presupus că, după cum șefului nu-i pasă de
    cazurile sociale, la fel, nici de ei nu-i pasă. Totul e despre câștig financiar.

9. Iar inteligența unui șef fără onestitate îi sperie și-i îndepărtează pe angajați. Cu
cât ești mai inteligent, dar nesincer, cu atât e mai rău pentru tine. Îi pierzi pe
angajați, treptat. Oamenii se simt furați, înșelați, folosiți. Își pierd încrederea și
asta duce la pierderea pasiunii pentru acea companie.

Evident că ar fi multe de spus despre onestitate, dar mă opresc aici, întrucât cred că
ați înțeles deja ideea.

Dragi lideri, onestitatea se învață, din fericire. Dacă sunteți onești, oamenii voștri vă
vor răspunde în același mod. Iar asta crește încrederea, reciproc. Iar ăsta e un fundament
sănătos pentru orice companie sănătoasă, pe termen lung.


Nu uitați că și angajații voștri sunt tot oameni, înainte de a vă fi angajați. Iar asta
presupune respectarea principiilor fundamentale în relațiile umane. Și da, onestitatea este
primul ingredient pe care-l caută angajații la liderii lor.


Cu toții vrem să ne lăsăm inspirați și să-i urmăm pe acei lideri pe care „nimeni nu-i
poate minți, nici înfrica, nici cumpăra” (Petre Creția).

Florin Amariei

Leave a Reply