Ai crede că în momentul în care atingi succesul, toate îndoielile tale dispar cât ai pușca din degete. Dovada că ești capabil/ă, că poți, că nu ai doar potențial ci și abilitățile respective, e acolo. Negru pe alb. Există.
Dar există mult prea multe momente în care chiar și când atingi succesul în orice formă (vânzări peste așteptări, ai scalat afacerea, clienții te apreciază, angajații sunt fericiți, ai depășit o provocare care părea imposibilă), să zâmbești subțire și să spui: „e, a fost noroc.”
Să simți înăuntrul tău cum un vulcan anxios plin de gânduri precum: „dacă data viitoare nu-mi iese la fel de bine?”, „chiar am reușit EU sau a fost altceva?”, „dacă o să-și dea seama că de fapt nu știu ce fac?”, erupe și te sufocă. Te panichează. Te demoralizează. Te învinge.
Ceea ce simți de multe ori are numele de sindromul impostorului. Inițial, fondatoarele acestui termen, Pauline Clance și Suzanne Imes, l-au numit fenomenul impostorului. Pentru că oamenii nu se simt impostori întotdeauna, ci doar în anumite contexte.
Cei care suferă de sindromul impostorului, prezintă următoarele caracteristici:
- Dorința de a fi cei mai buni,
- Dorința de a fi perfecți,
- Frica de eșec
- Negarea competențelor și evitarea laudelor.
- Frica și vină când vine vorba de succes.
Dar dincolo de caracteristici, cei cu sindromul impostorului, conform lui Clance și Imes, trec printr-un ciclu constant în care:
- Apare anxietatea, frica, lipsa de încredere în sine când trebuie să se confrunte cu o sarcină importantă.
- Se supra pregătesc pentru asta sau evită până în ultimul moment.
- Când reușesc, se simt ușurați.
- Refuză feedback-ul pozitiv.
- Se simt fraude.
- Crește lipsa de încredere în sine.
- Apare anxietatea și depresia.
Poți găsi mai multe simptome ale sindromului impostorului chiar aici.
Să știi că sindromul impostorului nu este considerat ca o tulburare psihiatrică și nu este inclus în Manualul de Diagnostic și Statistică al asociației psihiatrilor americani sau în Clasificarea Internațională a Tulburărilor, ediția a 10-a (ICD-10). Asta nu schimbă cu nimic existența lui. Ci doar subliniază că nu există momentan soluții validate științific. În afara comunității academice, sindromul impostorului este discutat, abordat și se caută soluții.
Chiar dacă acum îți pare un capăt de lume, există soluții să ameliorezi acest sentiment. Nu trebuie să trăiești mereu cu frica că „vei fi descoperit/ă” sau că „de fapt nu ești capabil/ă” sau că „ai făcut sau alții au făcut o greșeală.”
Iar în continuare o să-ți prezentăm câteva moduri prin care poți să lupți cu acest sentiment care îți tot spune (pe nedrept) că nu ești suficient de bun.
- Recunoaște că există
Când apare, cum apare, recunoaște-ți asta.
Privește-te în oglindă, notează sau doar șoptește-ți cu voce tare că da, există. Da, mă simt ciudat.
Nu are niciun sens să ascunzi și să te panichezi și să te simți rușinat/ă de ceea ce simți.
Nu contează că ești antreprenor de mulți ani sau că de-abia ai luat acest drum.
Sindromul impostorului nu ține cont de vârstă sau experiență.
El apare în momentul în care îți simte frica.
Ca să ai mai multă claritate în ceea ce-l privește, când apare, adresează-ți următoarele întrebări:
- Ce declanșează sindromul impostorului?
- Cum mă face asta să mă simt?
- De ce se întâmplă acum?
Primul pas rămâne să-i recunoști existența, oricât de stranie, ciudată sau imposibiăl ți s-ar părea prezența acestui sindrom.
- Adu rațiunea în față și compară cu grijă
Mai există o prejudecată adesea întâlnită în psihologie, numită efectul Dunning-Kruger. Situat la capătul opus al sindromului impostorului, Dunning-Kruger se referă la cei care au puține cunoștințe, dar se consideră ca fiind experți sau cel puțin competenți.
Autorii studiului spun că prin comparație cu sindromul impostorului, care apare în raportul comparației cu ceilalți, Dunning-Kruger apare în raport cu ei înșiși.
Așa că în momentul în care simți că apare lipsa de încredere de sine când te compari cu alții, uită-te la durata de timp. Parcursul fiecăruia e diferit și e posibil să te compari cu un expert care are câțiva ani buni în spate.
Dar ca să ameliorezi sindromul impostorului, începe să îți notezi succesele.
Poate fi un jurnal fizic sau online, poate fi cu liniuță sau cu detalii, poți să notezi comentarii și feedback adiacent. N-are importanță.
E vital să îți notezi ceea ce ai făcut și rezultatele obținute, ca în cazul în care o să simți nevoia să te compari cu alții sau vei fi invitat într-o poziție de speaker, să ai spațiu din care să realizezi pe cât posibil care e valoarea ta reală.
- Recunoaște când e normal să te simți ca un impostor
Sunt cazuri în care sentimentul acesta poate fi o reacție la mediu. Nu are nimic de-a face cu tine sau competențele tale. De exemplu, când deschizi prima ta afacere. Fiind prima dată când iei acest drum, e normal să simți că nu știi ce faci. Că ești un impostor. Și asta doar pentru că nu ai mai trecut niciodată prin asta.
Nu ai angajat oameni până acum, nu ai fost nevoit să te gândești la toate lucrurile și posibilitățile existente, nu ai o definiție clară a ce e normal. Și e ok!
E important în schimb să accepți că îndoiala nu e echivalentul competenței tale, ci doar o reacție normală la un mediu nou.
- Rescrie percepția
În articolul precedent îți spuneam că sindromul impostorului crește în intensitate în momentul în care se oferă o oportunitate: de avansare la locul de muncă, de a fi speaker, de a semna contracte mari. Atunci apare teama că „vai, de fapt vor descoperi că sunt un incompetent!”
O recomandare ar fi să înțelegi ce ar însemna o astfel de oportunitate pentru cariera și valorile tale. De exemplu, în cazul unei prezentări, gândește-te ce valori/experiențe aparte ai putea aduce audienței. La fel și în cazul în care ai avea parte de un client special. Ce ai aduce tu în plus? Sau chiar și când deschizi prima ta firmă.
Orice poziție, acțiune sau oportunitate apare sau iei, gândește-te ce te oprește de fapt din a prelua acel rol. E vorba de „incompetența” percepută sau e ceva mai profund?
- Setează-ți obiective
Obiective mari. Nesimțit de mari. Nerealist de mari.
Știm, dacă suferi de sindromul impostorului și anxietatea e la cote maxime, ultimul lucru pe care ar trebui să-l faci e să îți setezi obiective nerealiste. Dar! E important să îți setezi obiective anuale, semestriale sau chiar săptămânale, ca să îți vezi progresul.
Nu contează că n-ai reușit să faci vânzări de milioane de euro în primul an. Important e că ai reușit să faci un număr de vânzări. Dacă atingi 70-80% din obiective la finalul anului, e super. Pentru că asta îți va demonstra că de fapt ai capacitățile necesare, poți să faci față.
Și cel mai important, trebuie să înveți să înveți să și eșuezi, ca să realizezi că eșecul e doar parte din creșterea ta și nu ilustrează competențele tale.
Desigur, dacă anxietatea ta e prea-prea-prea mare, e ok să îți setezi obiective mai mici. Eimportant însă să fii realist: uneori succesul nu ține doar de tine, ci și de conjunctură.
- Evită autosabotarea prin onestitate
Că tot vorbeam de eșecuri mai sus: nu toate eșecurile vor fi datorate ție. Uneori ideea, eforturile pot fi pe măsură, dar perioada în care ai încercat să implementezi să nu fie cea mai potrivită.
Un mod prin care poți să înveți cum să internalizezi eșecul e să creezi o analiză retrospectivă, ca să îl eviți pe viitor. Poți aplica metoda „postmortem” de la Google, unde se creează un document care răspunde la următoarele întrebări:
- Ce a mers rău? Include suficiente detalii ca să îți amintești când recitești documentul.
- Care a fost costul eșecului? Cât de rău a fost?
- Ce sarcini trebuie să faci tu ca să ameliorezi eșecul?
- Ce poți face ca să nu se repete? Creează o listă preventivă de pași.
Iar asta ne duce la următorul pas:
- Învață să răspunzi altfel la eșec
Henry Ford spunea că „eșecul e singura oportunitate ca să începi din nou, într-un mod mai inteligent.”
După ce completezi lista de mai sus și vezi unde ai greșit, nu te pedepsi, dar nici nu-ți purta de milă. Ci ia-ți lecțiile importante din eșecuri, înțelege-le valoarea și mergi mai departe.
- Axează-te pe lucrurile bune
Pe lângă lecții, e important să te desparți pe cât poți de perfecționismul excesiv. Evită în a fi obsedat ca toate să fie perfecte. Fă o treabă excelentă când contează – în vânzări, în promovare, în angajări, în relațiile cu clienții și lasă sarcinile de rutină să rămână de rutină. Nu-ți consuma energia pe lucrurile care nu fac o diferență reală.
- Schimbă modul în care gândești
Renunță la regulile autoimpuse de genul: „ar trebui să știu mereu răspunsul” sau „n-ar trebui să pun niciodată întrebări”. Ai dreptul să greșești, să simți că nu le știi pe toate și mai ales, ai dreptul să ceri ajutorul.
Să știi că majoritatea antreprenorilor din lume sunt temători că vor fi considerați incompetenți (conform unui studiu creat de Vantage Hill Partners). Dacă simți și tu asta, se prea poate să faci o treabă excelentă.
- Vizualizează succesul
Sau vizualizează cum ar putea să meargă o discuție, de exemplu. Să zicem că urmează să ai o ședință cu un client foarte important. Palmele deja îți transpiră doar la gândul că o să fii față-n față cu acel om.
În loc să lași emoțiile să te copleșească, imaginează-ți cum ar putea să meargă discuția. Ce întrebări ar putea fi, cum ai putea tu să reacționezi la ele, ce răspunsuri ai oferi. Îți va fi mult mai ușor să îți găsești calmul interior.
- Ai grijă de tine
Dă-ți voie să te validezi singur. Ai făcut ceva bun? Fantastic. Ai dreptul să te feliciți.
Prioritizează-te în toate aspectele vieții. Ești mai mult decât titlul pe care-l porți și faci mai multe decât sarcinile tale zilnice.
Nu intra în competiție nesănătoasă cu tine însuți.
Râzi din când în când de tine și de greșelile tale, cu compasiune.
Dă-ți voie să te lauzi cu succesele tale și nu lua în serios când cineva te tachinează.
Și un alt aspect important:
- Cere ajutor
Trebuie să discuți cu cineva despre ceea ce simți. E OK să discuți asta cu prietenii tăi, cu familia ta, cu asociații tăi, colegii tăi sau managerii tăi.
Dacă ești în poziție de antreprenor, chiar te încurajăm să găsești un mentor care să te ajute să îți recalibrezi perspectiva și chiar un terapeut care să te ajute să înțelegi de unde vine exact această senzație.
- Cultivă o mentalitate de creștere
Continuă să rămâi deschis la noi lucruri și uită-te la eșecuri și provocări ca oportunități de dezvoltare.
Acceptă că nivelul de cunoștințe se poate schimba. Azi poate știi mai multe despre un subiect, mâine o să mai uiți lucruri. La fel, nu o să fii atât de bun la lucrurile pe care nu le faci.
Și dacă te ajută, urmărește materiale care să îți reîmprospăteze ceea ce știai despre anumite subiecte și dă-ți voie să înveți lucruri noi. Nu se știe niciodată când o singură idee îți va schimba tot.
Și cel mai important: dă-ți voie să fii începător cu lucrurile noi.
Dă-ți voie să ceri ajutor și dacă nu primești încurajare sau răspuns, caută pe altcineva care să îți răspundă la întrebări. Să știi că cei pasionați cu adevărat de domeniul lor sunt cei care îți vor povesti cât în lună și cât în stele, tot ceea ce știu.
Alte sfaturi care să te ajute:
- Ia feedback-ul în mod serios,
- Amintește-ți de ce ai ales această meserie sau profesie. Dacă nu e ceva ce tu ți-ai dorit, schimbă. Sau dacă te-ai plictisit, dă-ți voie să iei un alt drum. E destul de adesea întâlnit să vezi oameni care excelează în mai multe domenii sau industrii.
- Nu introdu competiție în echipa ta.
- Ține minte că 95% dintre situații ești parte dintr-un sistem social mai mare și că nu trebuie să le faci pe toate. Nici măcar dacă ești antreprenor! E ok să delegi și chiar îți recomandăm asta.
- Repetă pașii de mai sus ori de câte ori ai nevoie.
N-o să dispară cu una, cu două, sindromul impostorului. Ba chiar de fiecare dată când o să faci o schimbare, oricât de mică sau de mare, o să te lovești de aceleași sentimente de incertitudine, de insuficiență, de incompetență.
Dar e normal. Pentru că moștenirea pe care o purtăm de la strămoșii noștri e să nu fim niciodată mulțumiți de ceea ce avem. Asta nu înseamnă că nu va fi epuizant pe termen lung.
Însă, amintește-ți că oricând te simți ca fiind un impostor, poate fi un semnal al corpului și al minții tale care-ți spun că ești pe drumul cel bun, că ai ieșit din zona de confort și că faci loc pentru lucruri valoroase în viața ta.
Când simți însă că e prea mult, nu ezita să ceri ajutor sau să iei o pauză în care să te refaci. Nu trebuie să uiți de tine și de nevoile tale în procesul tău spre excelență.
