Upriserz Blog

Timp de citire: 4 minute

Ai simțit vreodată că te afli într-un cerc vicios de insatisfacție legată de relațiile cu persoanele de la locul de muncă? Că ești blocat în aceleași conversații și reacții? În aceleași scenarii de întâlniri, în care singurul lucru valoros e practicarea răbdării? Tânjești după o echipă care să te accepte așa cum ești încât să poți să fi liber să experimentezi și să creezi ceea ce dorești, fără teama de a fi ridiculizat sau umilit dacă nu reușești din prima?

Comunicarea nonviolentă (sau empatică) a fost dezvoltată de Marshall B. Rosenberg cu promisiunea creări de relații autentice, fără a fi necesară compromiterea propriilor valori și nevoi. Metoda are patru elemente esențiale care se folosesc atât pentru situații de auto-reflecție, și pentru a asculta cu empatie, precum și pentru a te exprima autentic cu privire la ce e important pentru tine:

1. Observația cu privire la ce se întâmplă efectiv, 
2. Starea emoțională avută atunci când observi,
3. Nevoile și valorile identificate cu ajutorul emoțiilor tocmai exprimate,
4. O cerință concretă pentru a găsi o soluție și / sau a menține relația funcțională. 

În același timp, punând în centrul ei empatia, comunicarea nonviolentă ne invită în a căuta mereu umanitatea în omul din fața noastră, fără să trebuiască să fim de acord cu acțiunile pe care acesta le-a luat sau dorește să le facă. Să înțelegem, fără a fi neapărat de acord. Să avem o relație autentică, înainte de a corecta.

Dacă la nivelul familiei, prietenilor sau în general al relațiilor apropiate, această invitație poate avea sens și să ne trezească curiozitatea, cum se aplică ea însă în cadrul unei echipe de proiect, într-un context organizațional? În situații în care nu avem timp să ne terminăm treabă, cu atât mai puțin timp să ne exprimăm sentimentele și să empatizăm cu colegul care nu a respectat termenul stabilit. În care eficiența pare mai importantă și ca eficacitatea, de unde resurse pentru a vedea umanitatea într-un client, furnizor, coleg sau șef? 

Într-un studiu din 2012 efectuat de Google numit ”Proiectul Aristotel”, s-au căutat care sunt caracteristicile care fac o echipă eficientă (în Google)? Metodologia a fost una care a respectat însă criteriile științifice ale unui studiu academic, iar concluzia a fost că eficiența NU ține de cine face parte din echipă, ci de modul în care echipa respectivă colaborează. Iar modul în care lucrează e dat de (cele mai importante două): 

1. Siguranța emoțională sau percepția membrilor echipei asupra consecințelor asumării unui risc personal, 
2. Încrederea că membrii echipei fac tot ce pot ei în putință să livreze rezultatul agreat atunci când a fost promis, 

Multe alte concluzii interesante au fost generate în urma acestui studiu, însă ce contează e că în mijlocul lor se află conceptul de inteligență emoțională, cu ”coloana sa vertebrală” empatia. Și deloc întâmplător, doar doi ani mai târziu în 2014, când noul CEO al Microsoft Satya Nadella, a fost numit în funcție, a cerut ca lectură obligatorie pentru toți membrii bordului său lecturarea cărții ”Comunicarea Nonviolentă” a lui Marshall B. Rosenberg. 

Și nu pentru că a vrut să îi ”dreseze” sau ”calmeze” sau să îi oprească din jocurile de culise specifice unei multinaționale. A făcut-o pentru că știa (și rezultatele au dovedit-o) că această metodă chiar funcționează dacă vrei să creezi relații autentice (nu neapărat confortabile pe termen scurt) și un mediu de muncă menit să încurajeze experimentarea, inovația, creativitatea, performanța echipei față de cea individuală. 

Aceste concepte nu par a fi ceva radical, însă au diverse aplicații pentru situații cu care ne putem confrunta cu toții în interacțiunea cu echipa noastră, cum ar fi:

1. Atunci când ai de oferit feedback cuiva pentru un comportament neconstructiv al acestuia, sau 
2. Când te găsești fără să vrei că ești mediator între doi colegi ce îți cer părerea, sau
3. Când primești un comentariu care îl consideri nedrept sau neadevărat sau pur și simplu dureros, sau 
4. Când o întâlnire sau o discuție pare să fie blocată și nu știe nimeni cum să facă un progres, sau 
5. Când bârfele încep să nu mai fie amuzante, ci chiar sunt deranjante și degradante și nu știi cum să le faci față, sau
6. De ce nu chiar și atunci când vrei să îți exprimi recunoștința pentru cineva, dar nu știi cum să o spui sau dacă o spui îți e evident că nu a fost primit cum ți-ai dorit. 

Ce este însă cu adevărat inovativ la această metodă este modul de învățare. De obicei înveți ceva ce arată bine pe hârtie, într-un mediu artificial și uneori cu oameni cu care nu te vei mai întâlni vreodată, iar apoi aștepți ocazia din viața reală să se potrivească și să aplici ce ai învățat în urmă cu câteva luni.

Cu ajutorul unui trainer sau facilitator în comunicare nonviolentă însă, procesul de învățare se realizează direct și doar cu echipa în cauză, iar aproape toate exemple sunt reale din viața de zi cu zi a echipei și a provocărilor pe care aceasta le are acum. Astfel că învățarea metodei se întâmplă implicit, prin faptul că funcționează chiar sub ochii echipei, aducând claritate și progres în dinamici ”antice” care nu se credeau că se mai pot rezolva vreodată.

Așadar, deși nu promite să schimbe lumea, această tehnică de comunicare are capacitatea de a aduce oamenii mai aproape, de ai face mai curajoși în a fi autentici, de a fi prezenți și conștienți cum se poate deteriora o relație și ce pot să facă concret spre a o proteja. Nu doar într-o echipă, dar în orice relație interumană. 

Alexandru Moldovan

Dacă ai întrebări sau nelămuriri în legătură cu comunicarea nonviolentă, poți să-l contactezi pe Alex pe adresa de e-mail: vreau@comunicarenonviolenta.ro

---