E luna februarie (*valabil pentru luna în care a fost scris articolul). Peste tot în lume sălile de sport sunt pline.
Bandele de alergat par prea puține. La orele de cycling și pilates nu mai e loc.
Dacă ai întreba un angajat de aici, el ți-ar spune că ce vezi acum nu o să țină mai mult de o lună. Poate două.
După primele ore de sport, prima febră musculară serioasă și marile dezamăgiri din fața cântarului, cei mai mulți ajung să accepte că realitatea lor are acum două numere mai mari.
Vor trece la o nouă gaură la curea și-și vor promite că revin la sală într-un moment mai bun.
Războiul kilogramelor se încheie la fel de repede cum a început.
Desigur, sunt și câțiva care rezistă pe frontul inspitelor culinare. Perseverența lor nu are legătură cu genetica (deși metabolismul rapid nu-i un mit), ci mai degrabă cu vocea interioară căreia îi dau ascultare.
Pentru că fiecare dintre noi aude 2 voci atunci când e vorba de lupta cu kilogramele: Slăbănogul și Grăsanul.
E ușor să ghicești care voce te motivează să mergi la sală și care te încurajează să iei și ultima prăjitură de pe platou.
Și e ușor să asculți de Slăbănog când vezi cât de bine îți fac sfaturile lui.
Dar când cântarul devine din prieten, dușman, când nu mai ai aceleași rezultate, deși faci tot ce îți dictează Slăbănogul, vocea Grăsanului devine mai puternică.
Cele 2 voci nu pot să câștige în același timp. Cu fiecare decizie pe care o iei, alegi să îi dai putere uneia dintre ele. Și în final să trăiești cu ea și cu rezultatele pe care sfaturile sale ți le aduce.
Exact așa e și în afaceri. Doar că aici ai parte de 3 consilieri și fiecare dintre ei te împinge către o capcană. Iar dacă nu găsești la timp echilibrul, poți ajunge în final la faliment.
Dar hai să vedem care sunt cei 3 consilieri așa cum sunt descriși de Michael E. Gerber în cartea sa, Mitul întreprinzătorului și care sunt capcanele în care poți să cazi atunci când te lași doar pe mâna unuia dintre ei.
- TEHNICIANUL
“Dacă vrei ca o treabă să fie bine facută, atunci fă-o chiar tu”. Iată un lucru pe care Tehnicianul îl va repeta cu încăpățânare.
Pentru tehnician, proprietarul și afacerea sunt una: nu ai afacere dacă proprietarul nu muncește ÎN afacere.
Profesioniștii din oricare domeniu care ajung să lanseze un business pentru că sunt dezamăgiți de șefii lor sunt Tehnicieni.
Ei cred că dacă înțelegi activitatea tehnică, vei înțelege afacerea. Dar asta este fals!
Curând tehnicianul va ajunge să transforme afacerea într-un loc de muncă.
Cu o viziune tactică dar fără strategie, tehnicianul va respinge provocările care îl scot din zona de confort. Va ajunge să sufoce creșterea, pentru că nu se simte pregătit pentru ea.
În schimb, Antreprenorul Tehnician va rămâne blocat într-o rutină epuizantă. Ajunge în final să urască munca pe care altădată o iubea. Acum ziua lui nu se mai termină, prins între sarcinile de Tehnician și cele de Antreprenor.
După câțiva ani de jonglat cu responsabilitățile din afacere, proprietarul de business care a ascultat doar de vocea Tehnicianului este epuizat.
Are un program de lucru infernal, nu a mai plecat în vacanță de când a lansat afacerea și cu toate astea, nu are nici independeța financiară la care visa când a început.
Falimentul în punctul acesta aproape că sună ca o binecuvântare.
- MANAGERUL
Antreprenorii Tehnicieni ajung să falimenteze după primii ani în business ori să dea ascultare unei alte voci: cea a Managerului.
Managerul e primul care dă alarma și te anunță că așa nu se mai poate. Trebuie să aduci ajutoare în firmă. E momentul să angajezi oameni cărora să le delegi din sarcinile tale.
Pragmatismul este calitatea managerului. Așa că el va susține că nu poate exista nimic fără planificare și ordine. Inclusiv munca angajaților trebuie să fie predictibilă. Rezultatele lor de asemenea.
Defectul managerului este însă că trăiește în trecut și îi lipsește viziunea care să ducă afacerea mai departe. Expansiunea îl sperie, pentru că aduce cu ea haos.
În plus, cei mai mulți Tehnicieni predau frâiele Managerului când e deja prea târziu. Când sunt obosiți, când afacerea i-a secătuit de resursele fizice și mentale. Iar asta face ca delegarea lor să fie de fapt o abdicare.
Tehnicienii predau responsabilitatea pe care nu vor sau nu pot să o mai îndeplinească și fug.
Chiar și așa, pentru o perioadă de timp lucrurile par să meargă bine în afacere.
Tehnicianul ajuns pe banca de rezervă lasă managerul să se ocupe de tot. Sistemele funcționează și în final antreprenorul este recompensat: are în sfârșit mai mult timp pentru el.
Dar e o fericire temporară. Curând, apar probleme mari.
Angajații noi fac greșeli. Ei știu ce trebuie să facă, dar nu CUM trebuie să facă.
Pentru asta, managerul ar fi avut nevoie de tehnician, care să descrie în amănunt o procedură de lucru.
Dar vocea Tehnicianului a fost alungată. Acum e vremea Managerului.
De aici totul o ia la vale.
Angajații scapă din vedere responsabilități cu așa viteză, încât greșelile sunt prea mari.
Clienții sunt nemulțumiți, afacerea pierde bani.
Când tehnicianul făcea lucrurile de unul singur, ele erau controlate.
Patronul vede cum totul se năruie. Și începe să se gândească tot mai des la copilăria afacerii sale: momentul când făcea totul de unul singur.
Cum lucrurile nu se corectează de la sine, proprietarul ajunge să concedieze angajați, să scape de mijloacele fixe sau să închirieze o incintă mai mică. Speră să se întoarcă așa la începuturi și să își salveze afacerea. Dar asta rar se întâmplă.
- ÎNTREPRINZĂTORUL
Inovatorul, strategul care schimbă lumea precum Tom Ford sau Sears, Întreprinzătorul este omul care vede oportunitățile din jurul său.
Vizionarul, care se află în oricare dintre noi, este cel mai fericit când își imaginează: Ce ar fi dacă…?
Întreprinzătorul crede că ceilalți sunt prea înceți. El are nevoie ca lucrurile să se întâmple în ritmul și modul său.
Tehnicianul se împotrivește planurilor sale, iar managerul vede doar sisteme și procese.
Ideile întreprinzătorului ajung curând să fie respinse pentru că sunt prea îndrăznețe, prea greu de transpus în realitate.
În loc ca întreprinzătorul să stabilească viziunea pe termen lung a firmei, să creeze strategia și să vadă oportunitățile pentru afacere, este blocat în lupta cu Tehnicianul și Managerul.
Pentru că toate cele 3 voci există în fiecare antreprenor. Volumul vocii e diferit. Însă destinul afacerilor care sunt conduse de antreprenori care ascultă doar una dintre cele 3 voci e același: falimentul.
Soluția?
Să urmezi modelul businessului matur, condus de antreprenorul care înțelege că fiecare dintre cei 3 “consilieri” aduce experiența sa, utilă pentru dezvoltarea afacerii.
Pentru acest antreprenor, afacerea e văzută ca un produs care stă pe un raft și concurează cu alte produse (alte afaceri).
El se întreabă la început:
- Unde vreau să ajung?
- Când vreau să ajung acolo?
- De câți oameni am nevoie?
- De cât capital?
Odată ce am depășit faza copilăriei (perioada de start up) vin întrebările adolescenței:
- Cum pot să fac să meargă afacerea mea, dar fără mine?
- Cum pot să-i antrenez pe angajați să muncească, dar fără să intervin mereu?
- Cum pot să sistematizez afacerea?
Să găsești răspunsul la aceste întrebări presupune să asculți cele 3 voci și să le onorezi în momentele cheie. Ele te vor conduce prin etapele vieții unei afaceri, de la copilăria antreprenorială, prin chinurile de creștere ale adolescenței, către perspectiva antreprenorială matură.
