Ai văzut vreodată imaginea care a circulat foarte mult pe internet care face o paralelă între ideea de șef și cea de leader?
E cea în care șeful e prezentat ca un tiran, iar leaderul este cel pe care oamenii aleg să-l urmeze cu ușurință și cu drag pentru că știe să îi susțină, să îi îndrume, să-i motiveze și să le fie alături.
Cu siguranță cu toții ne dorim, din perspectiva asta, să devenim leaderi în organizațiile în care lucrăm, un model pentru colegii noștri și nu numai.
Totuși, deși majoritatea ne dorim să fim leaderi buni, statisticile spun că 86% dintre oamenii care au poziții de leadership sunt conștienți că stilul lor de leadership nu este unul funcțional sau sănătos.
Ce înseamnă să fii un leader bun?
De-a lungul timpului s-au scris o mulțime de cărți pe tema leadershipului, care aduc, fiecare, diferite perspective asupra a ceea ce înseamnă să fii un leader bun.
Unele dintre ele aduc în discuție teorii conform cărora leadershipul este ceva înnăscut sau mai degrabă ceva ce se învață, cum se întâmplă în cartea lui Warren Bennis – On becoming a leader. Altele vorbesc despre obiceiurile pe care le au oamenii de succes și cum le poți implementa în viața ta pentru a deveni un leader, ca în cartea lui Stephen R. Covey – Cele 7 deprinderi ale oamenilor eficace.
Sunt și cărți care vin cu reguli pe care e important să le urmăm atunci când ne dorim să devenim leaderi buni, precum în Cele 21 de legi supreme ale leaderului, scrisă de John C. Maxwell. În același timp sunt și cărți care abordează ideea de leadership dintr-o perspectivă diferită, așa cum a făcut Simon Sinek în celebrele lui cărți Liderii mănâncă ultimii și Începe cu De ce.
Din toate aceste cărți reies multe definiții ale ideei de leader, însă una dintre ele reușește să transmită cu impact și emoție, într-un mod ușor de înțeles, ce înseamnă să fii un leader.
„Dacă acțiunile tale îi inspiră pe alții să viseze mai mult, să învețe mai mult, să facă mai mult și să devină ceva mai mult decât sunt, atunci se cheamă că ești un leader.” – Simon Sinek, Leaderii mănâncă ultimii.
Care sunt modelele de leadership disfuncțional?
Spuneam la început că 86% dintre cei care au poziții care presupun să fie leaderi spun că stilul lor de leadership este disfuncțional.
Simplul fapt că recunosc asta e un pas înainte către a fi un leader mai bun, însă până să ajungi acolo, e important să înțelegi ce face un anumit tip de leadership să fie disfuncțional.
Sunt trei roluri, spune Florin Amariei în cursul Modele de Leadership Funcțional și Disfuncțional, pe care majoritatea dintre noi le adoptăm în relațiile noastre, atât în cele profesionale, cât și în cele personale:
1. Rolul de persecutor – acesta presupune o atitudine de superioritate, în care consideri că tu ești ok, însă cei din jurul tău nu, pentru că sunt diferiți.
Cei care preiau acest rol folosesc des critica, acuzațiile, șantajul, manipularea, îi discreditează pe cei cu care lucrează, constant, și pun foarte mare presiune pentru ca lucrurile să iasă așa cum și-au propus.
Pentru angajați, o astfel de atitudine de persecutor se traduce în multe stări neplăcute, pentru că ajung să se simtă înjosiți, incapabili și de cele mai multe ori demotivați.
Pentru companie, o astfel de atitudine se traduce într-un flux continuu de oameni, deoarece acei angajați care se simt persecutați fie vor pleca, fie vor avea rezultate foarte slabe, iar asta înseamnă pierderi de resurse prețioase.
2. Cel de-al doilea rol este cel de salvator – leaderii care sunt în acest rol consideră și ei că ei înșiși sunt ok, cei din jur nu sunt ok, dar dintr-o altă perspectivă.
Dacă persecutorii îi desconsideră pe cei care sunt diferiți, salvatorii sunt acolo să îi ajute și de multe ori chiar să preia task-urile celor care au nevoie să fie salvați.
Chiar dacă la prima vedere ei pari leaderii ideali, cu timpul va deveni clar că motivul pentru care încearcă să ajute mereu, uneori chiar excesiv, este pentru că își doresc să obțină ceva de la ceilalți. Uneori recunoștință, alteori diverse alte avantaje.
Pentru angajați, un leader cu rol de salvator poate însemna demotivare, pentru că acesta va fi mereu acolo să le rezolve problemele și să le preia task-urile.
Pentru companie, atitudinea de salvator poate aduce oameni nepregătiți, care au primit o șansă din partea salvatorului sau justificări aduse pentru atitudini nepotrivite.
3. Al treilea rol este cel de victimă – acești leaderi vin dintr-o poziție în care consideră că ei nu sunt ok, dar ceilalți sunt ok și se subestimează foarte mult.
Faptul că se victimizează le aduce beneficii acestora, pentru că primesc atenție și compasiune, iar ei fix de asta au nevoie.
Totuși, cei care preiau rolul de victimă, nu sunt neapărat victime cu adevărat, ci sunt oameni capabili, de cele mai multe ori, care au ales să își asume acest rol datorită beneficiilor pe care le aduce.
Pentru angajați, un leader victimă poate deveni cu ușurință un om pe care nu îl respectă, pentru că el însuși nu se respectă și un om care este întotdeauna foarte greu de mulțumit.
Pentru companie, un leader în acest rol va fi cu siguranță problematic pentru că va căuta mereu, mai mult sau mai puțin conștient, să se pună în situații dificile, în care să își poată asuma rolul.
Te regăsești în vreunul dintre aceste roluri? E posibil să nu te încadrezi 100% într-unul dintre el, dar să ai totuși o înclinație spre a fi ori persecutor, ori salvator, ori victimă.
Cum arată un model de leadership funcțional?
Așa cum spuneam, primul pas spre a deveni un leader mai bun este să observi ce e disfuncțional în modelul tău actual de leadership.
Odată ce ai făcut acest pas, scopul tău devine să te îndrepți către rolul sănătos de leadership și anume acela de Adult emoțional. Ai putea spune că e de la sine înțeles că toți oamenii sunt adulți emoționali, cu atât mai mult cei ajunși în poziții de leaderi.
Totuși, modelele disfuncționale ne-au arătat că nu e așa, iar aceste modele pe care le deprindem fiecare, sunt o consecință a rolurilor pe care le-am preluat sau ni le-am asumat încă din copilărie.
Conform clasicei teorii a lui Eric Berne, există 4 poziții perceptuale pe care noi ca oameni le avem. Primele 3 sunt cele pe care le adoptă cei care au un model de leadership disfuncțional.
Mai exact, persecutorii și salvatorii preiau poziția “eu sunt ok, tu nu ești ok”, iar victimele preiau fie poziția “eu nu sunt ok, tu ești ok”, fie pe cea care spune “eu nu sunt ok, tu nu ești ok”.
Cea de-a patra poziție, cea spre care tindem cu toții, este cea care spune “eu sunt ok, tu ești ok”.
Un astfel de leader îi va respecta pe cei din jurul lui, va comunica într-un mod asertiv, iar de cele mai multe ori asta îi va face pe angajații să-I urmeze cu încredere.
Cum poți să devii și tu un astfel de leader? Florin Amariei te îndrumă pas cu pas în cursul Modele de leadership funcțional și disfuncțional, disponibil pe platforma Upriserz!
Ești gata să faci saltul către un model de leadership funcțional și sănătos?
